marți, 30 august 2011

Dragoste eterna


Dragoste eterna


         Caut in rugina asta zambete, caut sperante. Unde a disparut totul? De ce ma aflu in intuneric... Sunt in continuare ascunsa de mine, de voi, de tine, de ei, de ce a fost, de ce va fi. Refuz sa ma traiesc in prezent, vreau doar trecut. Da, sa intind trecutul si sa il fac viitor. Clipele moarte sa se nasca din nou, si din nou, pentru totdeauna, formand o sfera uriasa plina de placere si iubire. Acestea imi sunt singurele trairi, singurele amintiri ramase. Vreau sa ma invaluie cu durerea lor dulce... sa le port mereu cu mine.
         Noaptea asta imi va picura iubire, iar stelele vor pasi ascutit deasupra constelatiei noastre fatale.In visul meu iubirea devine haos.

luni, 22 august 2011

Sunt mandra ca sunt mama Dariei!

Asociaţia Secvente şi Saga Film, organizatorii atelierului de scenaristică SECVENŢE, au invitat toţi cineaştii şi cinefilii să-şi înscrie scenariile de lung metraj fictiune la prima ediţie a atelierului SECVENŢE. 141 de înscrieri s-au înregistrat până la data limită de 1 august. Dintre acestea ar fi trebuit alese opt proiecte care să participle la atelier, însă lectorii (Răzvan Rădulescu, Alex Baciu şi organizatorii) au ajuns la consens cu o listă care conţine nouă proiecte.
Participanţii sunt următorii, în ordine aleatorie:
Lucian Ţion - Some other place
Raul Popescu, Daria Hornoiu - Daria
Raluca Enachescu - Copilul iernii
Mariana Cornelia David - 3+1
Mihnea Alexandru Dinu - Viscolul
Ruxandra Ghiţescu - Team building
Aurora Paşcan -Tabla înmulţirii
Alexandru Tudor Jecu - A fost odată în Bucureşti
Constantin Vlad – Autocarul

duminică, 21 august 2011

rugaciunea Dariei, ea a scris-o...Divinitatea nu a auzit-o! De ce?

 Rugaciunea Dariei!
Doamne Dumnezeul meu, asa cum am mai inceput si acum cateva luni, dar nu am continuat, incep si acum sa iti scriu scrisori, pentru ca doar asa reusesc sa pun stapanire pe cuvintele din capul meu. Sunt neascultatoare ca niste cai salbatici, pe care oricat as incerca sa ii invat sa mearga in pas linistit, domol, sa curga lin pe soselele din mintea mei, ele alearga ca niste nebune, fara sa ma astepte.
         Mintea mea o ia la goana si de aceea nu reusesc mereu sa iti spun tot ce am de spus, sa vorbesc cu tine, Doamne asa cum mi-ar placea. Ma conectez la Tine, asa cum m-as conecta la internet. Si Te chem., Tata, in aceasta incapere alaturi de mine. Iti cer lumina si protectia, te rog Doamne, ajuta-ma sa dobandesc intelepciunea prin credinta. Ajuta-ma, Doamne, sa traiesc umilinta, sa ma despart de orgoliul meu bolnav si bolnavicios, de cuvintele urate care imi pocesc sufletul atunci cand le rostesc sau le gandesc doar. Smulge de la mine orice gand urat si negativ, du-l departe si lasa loc doar de lumina, pace si dragoste.
         Ajuta-ma Tata Ceresc, sa cunosc pe deplin iubirea si sa imi las inima sa se deschida si sa pluteasca calatoare in universal Tau minunat. Lasa-ma te rog sa descopar sentimentele astea placate, fiorii si bucuria, sa plece de la mine tristetea si amaraciunea. Protejeaza-ma, Tata, de spiritele rele care doresc nimicirea mea, a finite mele si indepartarea mea de la lumina ta sfanta. Nu le lasa Doamne in preajma mea, a casei mele, a familiei mele sau a prietenilor mei. Du-le in pustiu si in departare.
         Ma rog Tie si pentru sanatatea mea…pe care vreau sa o dobandesc, pe care vreau sa o merit. De aceea, te rog indrumama pe drumul ales, sa iau deciziile cele mai bune, cele care sunt in legatura cu Tine. Imi doresc sa traiesc, sa traiesc cu adevarat si sa respire profund, sa iubesc sis a ma las iubita, da-mi Doamne forta sa lupt cu boala, sa fiu o dovada pentru ceialti a unui altfel de tratament. Ajuta-mi te rog corpul sa primeasca cu drag plantele, medicamentel, apa si mancarea pe care tu Mi le trimiti cu atat dragoste.
         Da-mi te implore puterea de a ma autocontrola, de a fi blanda si curajul de fi buna si de a vea incredere in altii. Ajuta-ma Doamne sa nu o mai necajesc pe mama mea, care se sacrifica in fiecare secunda pentru mine. Nu vreau sa ma mai cert cu ea si sa ii spun cuvinte urate. Ajuta-ma Doamne sa fiu mai independenta, sa imi iau zborul din cuib, fara sa cad. Ajuta-ma sa fac ceva util cu viata mea si cu fiecare clip ape care tu mi-o trimiti.
         Ramai alaturi de mine, Tata ceresc si ivaluie-ma cu lumina ta.
         Amin.

vineri, 19 august 2011

Astazi voi scrie eu, mama DARIEI!

In fiecare zi citesc din scrierile Dariei, in fiecare zi rasfoiesc albumele cu poze, seara povestesc cum a trecut ziua, ce am facut, ce am gandit, unde au colindat pasii mei.
Ma simt straina de mine.
Nu mai stiu uneori cine sunt, ce vreau, ce caut eu aici. Dar in fiecare zi ma trezesc cu dorinta de a exclama "A fost un vis, un cosmar!, bine ca s-a sfarsit!". Se pare ca vor mai trece dimineti pana sa dispara cosmarul si sa povestim. Am atat de multe sa-ti spun, atat de multe incat am inceput sa notez, sa nu uit, ca atunci cand ne vom revedea sa povestem iar "ca fetele". Mi-e dor sa ma strigi "ciupercuta mea", de ce ciupercuta, nu stiu, nu ai apucat sa-mi spui. Uneori deschid mobilul tau si vad, ultimul apel, Ciupercuta mea! Te iubesc Daria Hornoiu! Viata mea e goala fara tine. E trista si urata. E ca o furtuna. Ma ridica si ma tranteste cu putere de pamant. Ma lasa un timp prada miilor de stropi reci si durerosi, apoi iar ma ridica, ma taraste, ma chinuie.
Imi doresc sa te strang in brate, sa simt mainile tale firave pe obrajii mei. Sa simt trupul tau chinuit de boala lipit de sufletul meu de mama, un suflet chinuit, ca si al tau. Nu inteleg de ce viata, sau Dumnezeu, sau cine o fi stapan aici pe pamant, ne-a ales pe noi, te-a ales pe tine, pe tatal tau, barbatul care a facut ca inima mea sa vibreze, profund, barbatul care ca si tine iubea viata. Ne-a imprastiat in zari, eu aici cautandu-va, voi acolo, poate privindu-ma. Imi doresc apropierea voastra, imi doresc viata mea cu voi! Imi doresc viata mea cu tine DARIA! Ma doare cand in jur oamenii povestesc despre fii si ficele lor, despre realizarile lor, ma doare sufletul cand aud expresia "azi copilul meu..." Eu care povesteam zilnic despre copilul meu, povestesc si acum dar...vorbele raman suspendate, se agata de lacrimile mele. Ma intreb cum o sa simt eu cand in jur  voi auzi ca prietenii mei sunt strigati "bunica", "bunicule", ce voi simti eu cand voi vedea ca fetele sunt mirese, ca fetele sunt mame. Ma intreb zilnic "DE CE" DE CE?" si apoi citesc ce scrii tu...



"Nu forta fizica e cea care imi lipseste, desi nu pot sa zic ca abunda in viata mea energia si voia buna...sufar din cauza oamenilor....care se uita...a zambetelor, a faptului ca nu ma pot privi in oglinda. ca acest corp imi este mai strain pe zi ce trece si eu sunt din ce in ce mai dezgustata si speriata de el. e ca si cum el ma conduce pe mine Este o bariera intre mine si lume Nu mai am taria psihica sa infrunt privirile oamenilor stiu ca nu ar trebui sa imi pese,numai ca eu am mai trecut prin asta, atunci cand purtam peruca si nu aveam par,si suferintele de atunci au ramas rani deschise, peste care a venit acum lovitura asta!imaginea mea de sine este sfaramata in mii si mii de bucati Vreau atat de mult sa nu renunt la fac, sa vin in continuare, sa imi tin mintea ocupata, dar nu mai suport povara burtii Fizci si psihic Mi-este scarba De mine
Durerea fizica uneori nici nu o simt, pentru ca cea sufleteasca este cronica".

Stiu cat de mult te-au durut privirile oamenilor, stiu cum intrai in casa, alergand, cu mii de lacrimi pe obraz, pentru ca oamenii iti priveau tumora! Stiu DARIA MEA! Stiu toate astea, le-am trait impreuna, in lumea noastra unde din nefericire in ultimul timp am locuit trei: TU,eu si dl. C!

Maine poate voi posta aici o veste despre scrierile tale! ca o rasplata a suferintei tale EROUL MEU!
TE IUBESC MINUNATUL MEU COPIL!



marți, 16 august 2011

cinematograf...


Si daca nu vrei sa mergi mai departe? Daca nu intelegi ce se intampla in jurul tau? Dar daca intelegi si te inspaimanta? Ce te faci atunci? Cum faci sa nu mai mergi, sa nu inaintezi? Cum faci sa te opresti si sa ramai asa? Ce ii faci timpului sa stea putin in loc si sa te lase sa gandesti, sa meditezi? Cum? Cum stai nemiscat? Cum sta nemiscat timpul? E o absurditate sa vrei sa stea timpul in loc pentru cateva secunde. Pentru ca timpul reprezinta o succesiune de secunde. Dar ai vrea cumva sa iesi din dimensiunea asta obositoare care nu pare sa aiba un inceput, dar care nu conteneste sa te trimita catre un sfarsit... sa te desprinzi din ghearele timpului care iti strapung pielea mai adanc in fiecare secunda. Sa fii in afara lui, sa poti sa privesti firul vietii tale fara sa te temi ca te va calca o masina pe strada sau ca intarzii la serviciu. Sa stai asa, ca la cinematograf, sa mananci popcorn si sa te uiti la filmul vietii tale. Sa fie intuneric in sala si sa nu iti pese de cuplul din spate care nu da doi bani pe actorii din viata ta. Sa stai si sa sorbi din sucul in cutie de carton de dimensiune xxl si sa te uiti cum curge viata ta, fara sa te ingrozesti la gandul ca ea continua sa se scurga in timp ce tu amutesti in fata trecutului. Sa inghete timpul. Sa ai ragaz. Sa inspiri, sa ridici capul si abia apoi sa mergi inainte. De ce nu putem face asta? De ce nu putem fi dumnezeii propriului nostru timp, al proriei noastre vieti? De ce sa nu pot acum sa dau play la episodul 5000 si ceva al vietii mele si sa privesc cum alerg pe holurile saguniste? De ce sa nu pun pe pauza filmul si sa rad de cum eram imbracata? De ce sa nu pot sa opresc filmul, sa inchid ochii si sa imi las capul pe spate, pierzandu-ma in ganduri? Ce ma fac? Ce ma fac acum, cand vreau o clipa de ragaz, in care sa pot sta cu ochii inchisi, cu capul pe spate? Fara sa ma zbat, fara sa simt, fara sa „traiesc”. Sa imi pun viata pe pauza si sa trag un pui de somn, si sa ma trezesc atunci cand corpul si mintea mea sunt odihnite cu adevarat, fara riscul de a fi pierdut secunde pretioase din viata asta si asa prea scurta? Ce ma fac, ce ma fac?

luni, 8 august 2011

mare 2007

M-am intors de la mare si pot sa zic ca le-am facut pe toate, mai putin sa fac plaja si sa ma bronzez ...ce vreme s kkt a putut sa fie!!! Oricum, am prins o zi mai insorita in care am putut sa ne aratam funduletele bronzate pe munte si am reusit sa ma balacesc de cateva ori in mare, desi acum astept sa merg din 5 in 5 minute la baie (probabil ai mei rinichi suparati d la cat frig au indurat).

Prima zi a inceput la ora 6... tren frumos, din ala nou.. care e personal in strainatate...de... adica 90-100 de oameni in acelasi vagon, fara compartimente sau alte incaperi mai mici, doar cu niste gemulete pe post de separeu. Romanu, tot roman.. hai cu maneaua, hai cu maneaua...ca de la Brasov in Constanta numai asta am auzit! Si ce daca sunt ink o suta de oameni cu mine, ce daca unora nu le place..sa auda toata lumea de fratii si dujmanii mei!! Si desi te asteptai sa fie un pusti d-ala de 14-15 ani cu breton blond, pantaloni rosii de fas si un tricou cu ceva inscriptie aurie, dar cu telefon „jmeker”... sunetele proveneau (intr’adevar de la un telefon jmeker, cu enshpe mii de mega) de la un adult in toata firea, om la 40 si ceva de ani, cu familie (inclusiv copii...carora se presupune ca trebuie sa le ofere educatie..), care mergea in concediu la mare.. Si pe langa toate astea, in cealalta parte a vagonului se aflau o gasca de adolescneti de varsta mea care faceau o galagie crunta si care nu aveau de gand sa se plictiseasca pe tren, asa ca au pornit la vanatoare de gagici(asta ne include si pe mine si pe fete)...Asa ca nu am reusit sa adorm sau sa ma relaxez. Dupa 8 ore si ceva de Salam, Adrian Minune&co, „Daria, iubirea mea”, „Daria, te iubesc”, „Fetele, singure, singure?” si „Papusheee”...am ajuns la mare. Din Constanta am luat microbuzul si dupa ink o ora am ajuns in Costinesti.

4 fete frumoase (si modeste), singure la mare. Fara baieti, fara griji, fara soare si fara prea multi bani.

Ne-am dus la pensiunea unde facusem rezervare. In curte ne-a sunat doamna, care nu a dat ochii cu noi...proprietara, sa ne spuna ca s-a produs o neintelegere si ca vom sta la vecina ei, ca nu ne mai poate primi. Vecina ei, o baba gretoasa si nesimtita, care ne-a luat cu 5ron in plus si care ne-a spus fain frumos „ori stati ori plecati.in 10minute vreau un raspuns”. Constranse de faptul ca eram singure si prea obosite  intr-un alt oras si ca vroiam sa facem o data un dus, ne-am trezit in cele 5 minute intr-o camera de 3 persoane(una dintre noi a trebuit sa plece in alta parte sa doarma), 6m patrati...si cam atat. A, si cu portofelele ceva mai subtiri.

Gata dusuletzul, ne-am echipat in costumele de baie, ne-am luat prosopelele si fugutza pe plaja.. Unde era mai mult decat aglomerat. Cearfas langa cearsaf, sute de oameni...plin...plin! nici nu aveam pe unde sa calcam (era duminica, d-aia).

Putina, dar foarte putina balaceala...si zgribulit pe prosop. Soarele era cam trist si nu zambea cum ar trebui sa o faca in fata atator trupuri dezvelite sa ii primeasca caldura. Am incercat sa fac plaja, chiar mi-am dat silinta sa ma mai bronzez...ma batzaiam de pe o parte pe alta, mai fugeam la apa...mai plecam dupa o inghetata...degeaba.

Seara nu am stat mult pe afara, am fost cam maniaco-depresiva. Oriunde ma uitam numai cocalari iesiti la agatat sau cupluri. Eram obosita, nervoasa, nu aveam chef de nimic... si colac peste pupaza un pusti de vreo 10 ani mi-a spus ca seman cu „brazilianca din filmul lui porno”.. Macar asta a fost original. Asa ca le-am lasat pe fete si mi-am luat curu’ de brazilianca si m-am refugiat in camera, unde am dormit ca un bebelus.

Si a doua zi de dimineata, pe plaja...Tot asa...”la 7 sunt pe plaja si fac yoga”...riiiiight...am ajuns pe la 11, am stat pana pe la 1-2, am mancat...chestii pe care le face tot omu’ la mare. Seara ... genial. Am parasit zona de cocalari a Costinestiului si am mers in WhiteHorse, unde am ascultat muzica buna, am baut tequila(mocca), am baut bere(mocca), tequila(mocca), tequila, tequila...am dansat cu fetele, m-am intalnit cu Mda, Elisa si Infernus (felicitari pentru cel mai dragut cuplu -Mada si Infernus), l-am urmarit pe „Axl” cum bea, s-a luat curentul...si am fugit pe ploaie acasa. O noapte frumoasa.

A treia zi... p**a plaja, p**a soare, am stat in camera pana cand ni s-a facut foame si a trebui sa ne luam barca si sa mergem sa mancam. Seara, ca sa scapam de baietzasii din cladire, care erau in calduri si putin ofticati ca ploua prea tare ca sa agate, „fetele din Brasov” au parasit cladirea pe ditamai furtuna. S-a rupt si umbrela, s-au spart si sperantele noastre de a mai ajunge in WH, asa ca ne-am luat shaorma si gogosi si ude leorca ne-am refugiat la cea mai apropiata terasa de langa „fluviu”. Acolo ne-am intalnit cu cativa colegi de liceu cu care am hotarat sa ne vedem mai incolo in camera noastra „mare” ca sa bem whiskey.

Si asa se face ca peste 3 ore si doua sticle goale de whiskey, cei 8 (3 fete  si restu baieti) ne-am luat inima in dinti, prin frig si prin ploaie si ne-am dus pana la urma in WH. Unde din nou, bere, tequila, tequila, tequila, ploaie, tequila.....dans, tequila, baieti cu plete in calduri, din nou „Axl” (de data asta ceva mai hotarat), baietii si Ioana din Drobeta, multe invitatii la dans, cateva refuzuri, conversatie prin telefon cu iubitu’ plecat prin Europa  care bause absinth si era foarte vesel, „pot sa iti spun ce sanii frumosi ai?”, inchis WH la ora 5 dimineata, „Pa, „Axl” ” si  plecat cu ceata mare de olteni necunoscuti pe plaja.. Pe plaja, unde era frig, mult prea frig ptr rinichii nostri nevinovati. Asa ca am plecat spre „casa”. Aaaa...si Sanzi i-a cumparat unui baietel de manacare, baietel care muncea in WH sa stranga bani sa ii cumpere surioarei lui papusa cu patut. (trebuia consemnat)

In drum spre casa...era sa fiu violata de un tip ceva mai beat ca mine si mult mai puternic decat noi3 la un loc (mersi Ana si Snzette ca m-ati salvat si scuze ca radeam ca isterica).

A patra zi, ne-am trezit pe la 10, ne-am dus am luat bilete si ne-am enervat pe o gasca de baieti nesimtiti care se tot bagau in fata la casa, am papat, ne-am dus pe plaja, ne-am mai balacit putin, ne-am luat inghe...si pornit-am la drum.

Drumul spre Brasov a fost ceva mai frumos. Mai ales ca in gara am reusit sa cumpar ultimul numar din Sunete. Sac, sac, fetele! Trenul, ca cel de la venire, numai k de data asta oameni mai ok si mai obositi. Muzica buna de la telefon jmeker, polonezi veseli band vin, discutii despre Bic Mac sau „cartofi prajiti-portie mare”... Barfulitze, reviste, mancare...ciocolata calda (Hot in 40 seconds – just like me )...a fost frumos!!

Multumesc fetel mele dragi...A(e)riana, Anna, Sanzette.

marți, 2 august 2011

fara timp


Fără timp
Hornoiu Daria

 

Spune-i nopţii cuvânt
Omoară îngerii. Îngână-i în gând.
Priveşte-ţi mama.
Izvor de durere. Ce vezi, copil bolnav?
Ce vrei să vezi? Ce vrei să fii?
Degeaba speri. Ştii sigur: tu vei muri.

Clipe pierdute, mult prea puţine clipe...
Amare, clipe dureros de amare
Se strivesc
În lumea asta neagră.
În lumea sufletului găurit,
În trupul tău care de-atata cancer
Se răscoleşte chinuit.

gandurile Dariei


O sa incep eu sa ma descarc...Acum, acum sa iti spun ce am pe suflet...Sunt agitata ca marea in zilele cu furtuna, ma zbat precum crengile copacului danseaza pe cantecul vantului, ma caut si nu ma gasesc...Devin trista si ascunsa ca luna noua, desi stiu ca mereu ma intorc, mereu ma schimb...Mi-e atat de teama, totul ma sperie...NU stiu ce sa fac...Ma pierd in ganduri, aberez, nimeni nu vrea sa ma inteleaga...Desi ochii mei probabil nu exprima nimic, sunt ingrozita...Nu stiu ce e mai bine de facut...La dracu, am doar 16 ani si am o groaza de decizii de luat, una mai importanta ca alta... 
Ma inec in durere...Vreau sa scap de ea, dar totusi sa nu o dau afara, de teama sa nu ii loveasca pe cei dragi mie...