Lume afonă
Din
patul plictisit încerc să mă conectez la lume...
vă
strig şi nu mă auziţi.
Urlu
încât mi se despleteşte glasul,
mi
se întunecă mintea,
dar
voi mă ignoraţi!
Îmi
cânt degeaba cântecul,
notele
mele sunt afone...
Se
aude doar simfonia voastră.
Se
aude doar armonia lumii voastre,
acel
sunet spart.
Închid
ochii şi încerc să mă împac cu ideea
că
am devenit atât de mică,
atât
de neînsemnată pentru voi,
încât
nici nu mă iubiţi, nici nu mă urâţi.
Mă
împac cu tonalitatea mea gravă...
Cu
tot ce mă înconjoară şi mă sperie,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu