luni, 16 decembrie 2013

o altă zi (text nepublicat)



            De ce sa scriu? Mai pot sa scriu oare? Cand plang spun uneori lucruri asupra carora meditez mai apoi...si ma gandesc de ce nu le-am trecut pe o foaie? De ce le-am lasat sa se stinga pe obraji, de ce nu le-am scris undeva, sa ramana...pentru ce sa ramana? Pentru cine? Ce sa fac apoi cu gandurile mele, cu suferintele? Daca nu eu, atunci pentru cine, cine, ce ar face cu ele? Le-ar citi si mai apoi ce ar spune, ce ar face? Si-ar aprinde o tigara, ar bea un pahar de apa? Ar inchde foaia, linkul, fereastra calculatorului, ar deschide fereastra camerei? Ar plange, ar zambi? Ce ar face persoana aia dupa ce mi-ar cunoste gandurile?
            Si cum, cum sa le scrii pe o hartie cand tot ce poti sa faci e sa iti storci ochii pe marginea patului, cu mainile si picioarele ingehtate de spaima, de durere, de groaza, de teama, de suferinta. Cum sa mergi pana la birou si cum sa pui mana pe pix, pe tastatura? Cum sa faci sa te ridici cu toata durerea aia grea in suflet, in ochi? Nu faci hernie?
            Zeci de secunde bolnave, scrancete, fiori. Camera e prea mare si prea grea pentru acest trup. Obiectele sufoca, sunt grele, eu nu mai am loc sa respir. Organele mele sunt mari si ma sufoca si caut un fermoar ceva la baza gatului, sa il deschid si sa ies din costumul asta. Nu mai vreau rolul asta. Nu mai vreau sa il joc. Nu mai vreau nici o scena, nici un scenariu, nici o poveste. Vreau sa scap de costumul asta si de toate gandurile si suferintele lui. Si de forma lui...de culoarea lui...de textura lui. Toate atat de scarboase. Sa desfac fermoarul si sa ies. Spre libertate, sa ma simt libera. Sa nu simt de fapt. Sa nu mai gandesc, sa nu mai simt, sa fie...altfel. sa zbor, sa exist neexistand, sa exist detasata de spatiu si de timp, de orice coordonat bolnav, detasata de lumea asta odiosa si de corpul acesta suferind. Departe de boala.
            Sa plec pe Marte?


„Unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi? In jur e pace, nu-mi place, in suflet port un razboi”

(sfârșit de an, 2010)

Un comentariu:

  1. Ce ar face cineva cu gandurile tale? Iata: le-ar primi in sufletul sau, le-ar pretui si astfel ar descoperi lucruri pe care prea putini le stiu. Daria, te-ar iubi si ai ramane in inima celui care ti-a inteles gandurile, pentru tot timpul pe care nu l-ai avut. Daria, copil minunat...

    RăspundețiȘtergere