Ce este omul? Ce este specific naturii umane? Chipul? Limbajul? Inteligenta? Sentimentele? Ce ii face pe oameni, oameni? Genele mostenite de la parinti, bunici si stramosi? Mediul in care se dezvolta sau educatia, care are grija sa indrume aceasta dezvoltare? Ce ne face pe noi ceea ce suntem? Faptul ca stim sa zambim si sa plangem, faptul ca putem iubi sau uri?
Cautand in dictionarele de prin casa, am gasit definitii asemanatoare, in care omul era descris ca fiind o fiinta sociala, superioara celorlalte, capabila sa faureasca unelte si sa modifice realitatea inconjuratoare, inzestrata cu morala, gandire, limbaj, simt artistic. Conform acestei definitii, am crede ca „omul devine om pentru ca se naste om” si nimic mai mult. Am spune ca ne nastem pentru a fi superiori celorlalte animale, ca am mostenit genetic toate calitatile pentru a interveni si a schimba mediul inconjurator. Dar oare nu cumva mediul inconjurator este cel care ne schimba pe noi, ne ajuta sa „crestem”, sa ne dezvoltam, sa cunoastem? Nu cumva dezvoltarea gandirii, memoria, perceptia ar fi imposibile fara mediu, fara obiecte, fara stimuli?
Mediul reprezinta, conform Dictionarului Larousse, „lumea exterioara individului”. Asta inseamna ca tot ceea ce este inafara noastra, toate elementele independente de mintea si trupul nostru apartin mediului. Copacii, casele, cainii, norii, apele, padurile, vantul, strazile, toate elementele, construite de oameni sau nu, reprezinta mediul inconjurator. Si toate, exercita o oarecare influenta asupra dezvoltarii noastre.
Inca din momentul conceptiei, efectele pozitive sau negative ale mediului se resimt asupra copilului. Unii cercetatori considera ca mediul isi exercita influenta chiar mai devreme de acest moment, inca din copilaria parintilor nostri, care au fost influentati in formarea lor ca adulti de anumite experiente, traumatizante sau placute. Este evident faptul ca suntem modelati de viata in sine, ca nu ramanem indiferenti la spectacolul ei, ca avem anumite atitudini, sentimente, ca respingem sau acceptam anumite lucuri. Lumea care ne inconjoara starneste anumite pareri, ganduri, moduri de a gandi.
Astfel copilul, a carui dezvoltare este in mod cert determinata si de bagajul genetic, cunoaste in mod indirect influentele mediului exterior, chiar inainte de a parasi efectiv mediul intra-uterin si de a lua contact direct cu mediul propriu-zis. Tehnologia avansata si preocuparea cercetatorilor pentru viata intra-uterina au dus la nasterea unui nou domeniu al medicinii, numit embriologie, care urmareste evolutia fatului din momentul conceptiei pana la expulzarea acestuia din mediul uterin. Anumite studii au pus in evidenta cum mediul in care traieste mama si ceea ce i se intampla ei au efecte majore si asupra copilului. De exemplu, daca mama se imbolnaveste de rubeola in primele trei luni de sarcina, inainte ca organogeneza sa se fi incheiat, copilul se naste fie surd, fie orb, fie cu malformatii cerebrale, in functie de organul care se afla in plina dezvoltare in momentul contactarii bolii. Exista si alti factori teratogeni care duc la o dezvoltare anormala din punct de vedere fizic sau psihic a copilului, cum ar fi: malnutritia, fumatul, stresul, drogurile, alcoolul. De exemplu fumatul, care a devenit un obicei comun in randul adultilor din zilele noastre, poate duce chiar la nasterea inainte de termen sau la moartea copilului. In timpul sarcinii, copilul este conectat la lume, prin mama. Ceea ce simte mama, ceea ce traieste ea, emotiile, stresul, vor afecta intr-o masura sau alta copilul din burta ei.
Desi urmatoarea informatie ar fi fost mai potrivita intr-un referat ce vizeaza o paralela intre influentele genetice si cele ale mediului asupra omului, trebuie mentionat faptul ca si dezvoltarea motorie este mult influentata de mediu. Asa numita „crestere programata” presupune faptul ca toti copii parcurg aceeasi secventa de comportamente motorii, in aceeasi ordine, fapt determinat de bagajul ereditar. Mai intai se intorc pe o parte, apoi reusesc sa stea sezut fara sprijin, urmeaza mersul de-a busilea si abia apoi, mersul in picioare, care si acesta este pentru inceput sustinut. Insa mediul face ca trecerea prin aceste stadii ale dezvoltarii sa fie mai rapida sau nu. Studiile au dovedit ca „exersarea sau stimularea suplimentara pot accelera aparitia comportamentului motor, implicit a dezvoltarii”.
De exemplu, nou nascutii prezinta reflexul de pasire. Daca sunt sustinuti in pozitie verticala, picioarele lor vor face miscari asemanatoare celor de mers. Cercetatorii Cole si Cole au studiat cum bebelusii populatiei Kipsigis din Kenya, care sunt invatati de parinti sa stea in picioare, merg cu trei-cinci saptamani mai repede decat bebelusii americani. Iar copii unei populatii nomade din estul Paraguayului, care au mai putine ocazii de a experimenta mersul, datorita padurilor stufoase, dezvolta mersul mult mai tarziu, aproape cu un an dupa bebelusii americani. (Edward E. Smith, „Introducere în psihologie”, pagina 97)
De asemenea, cartile pentru mamici sfatuiesc ca acestea sa vorbeasca cu copiii lor, deoarece copiii care primesc aceasta atentie au tendinta de a vorbi mult mai repede. Astfel, interactiunea verbala a adultilor cu bebelusul are o influenta directa asupra rapiditatii cu care acesta isi va dezvolta limbajul.
Factorii de mediu nu influenteaza numai dezvoltarea motorie sau cognitiva, ci si felul in care evolueaza sanatatea noastra, fizica sau psihica. O experienta traumatica ne poate marca atat de mult, incat putem pierde controlul fiintei noastre, pot aparea boli psihice, pe care numai specialistii le pot trata (din nou influenta mediului). De asemenea, corpul nostru este sensibil la anumite substante sau radiatii. Unele dintre acestea au efecte pozitive asupra organismului, intarindu-l si revigorandu-l, pe cand altele ii pot dauna, provocand boli grave, cum ar fi cancerul. Atat in procesul de imbolnavire, cat si in cel de vindecare, mediul are o influenta nemaipomenita asupra noastra. Intr-adevar, in vindecarea unei boli conteaza foarte mult si modul in care noi ne raportam la aceasta, cu optimism sau cu frica, insa aceste trasaturi de personalitate nu sunt cumva determinate undeva mai devreme in evolutia noastra? Ne nastem optimisti sau viata ne invata sa fim optimisti?
Asadar, mediul nu determina numai momentul aparitiei unor trasaturi specific umane, ci si anumite conceptii, atitudini, trairi si potenteaza anumite aptitudini. Altfel va privi viata un copil orfan, lipsit de iubire, care locuieste pe strada si altfel o va privi un copil care a avut parte de o casa, de o familie si care s-a bucurat de atentia si de ingrijirea unui adult. Experienta de viata ne construieste, ceea ce percepem, fie ca sunt perceptii ale mediului intern sau extern, determina anumite reactii din partea noastra. Bineinteles ca nu se rezuma totul la schema behavioristilor, stimul-raspuns. Mai este ceva in interiorul nostru, ce ne face oameni, este ceva ascuns in fiinta noastra care determina sa fim ceea ce suntem.
Oamenii sunt indubitabil influentati de mediu, chiar dinainte de nastere. Nu suntem programati genetic sa ne culcam atunci cand apune soarele, sau sa ne trezim cand afara este lumina, ci organismul nostru s-a adaptat conditiilor de mediu, corpul nostru este influentat de radiatiile cosmice, de radiatiile emise de pamant, de activitatile de peste zi. Probabil daca omenirea s-ar hotari sa lucreze de acum inainte noaptea si sa doarma ziua, peste cateva generatii ritmul biologic va fi adaptat la un astfel de ciclu somn-veghe. Organismul suporta influentele mediului si se adapteaza in functie de acesta, pentru a-si asigura un mai bun echilibru.
Claparede atrage atentia asupra faptului ca jocul procura organismului stimularea necesara cresterii organelor. Factorii care determina formarea organelor nu provin in totalitate din mediul intern al fiecarui organism, ci foarte multi dintre acestia provin din lumea exterioara. Nu numai in ceea ce priveste proteinele, vitaminele sau mineralele necesare organismului pentru dezvoltarea fizica, ci si prin faptul ca un organ care nu este folosit corespunzator se atrofiaza, pe cand cele stimulate (cum ar fi muschii) se dezvolta.
Un alt exemplu in ceea ce priveste influenta mediului asupra omului ar fi evolutia sau mai bine zis, revolutia tehnologica din ultimii ani si efectele ei asupra omenirii. Calculatoarele, internetul, telefoanele mobile, ipod-urile, toate au devenit parte din viata noastra, influentandu-ne activitatea de zi cu zi. Nu am fost programati genetic sa butonam o tastatura, dar am invatat, pentru ca tastatura face parte din viata noastra, este un stimul din mediul inconjurator. Nu mai iesim cu prietenii in oras, pentru ca putem tasta cu ei pe messenger, nu ne mai deplasam din pat sa dam un telefon, pentru ca telefonul mobil este chiar pe noptiera de langa pat, daca nu cumva, in pat cu noi. Cati oameni mai merg pe jos in ziua de azi, doar ne-am nascut cu doua picioare, care au o functie bine determinata genetic, aceea de a merge si de a cerceta mediul inconjurator. Dar nu mai este nevoie sa mergi tu sa cercetezi, caci ti se „aduce” mediul la tine. Cumva tehnologia promoveaza sedentarismul? Fara sa se urmareasca in mod direct acest lucru, dezvoltarea tehnologiei, evolutia industriala vizeaza un trai mai bun pentru noi, o viata mai simpla, usurata de diverse aparate si masinarii menite sa faca cate ceva in locul nostru, sau care sa ne ajute pe noi sa facem mai usor. Nu mai batem la masina de scris si nu mai risipim zeci de hartii, pentru ca avem calculatorul, pe care ne-am instalat Wordul, care nu mai presupune atata munca. Acesta din urma este un exemplu pozitiv. Insa toata aglomeratia asta de informatie si de aparatura in viata noastra, bineinteles, menita sa ne ajute, nu cumva ne face sa devenim mai pasivi, mai lenesi?
Repet, in mod cert, mediul are o influenta asupra noastra si pe masura ce scriu, realizez ca dintre cele trei elemente care determina dezvoltarea noastra ca oameni – ereditate, mediu si educatie – poate ca mediul este cel mai influent dintre acestea. Ereditatea este baza umanitatii noastre. Daca ne imaginam ca omul este o paine, am putea spune ca ereditatea reprezinta toate ingredientele care fac o paine sa fie paine: putina sare, drojdie, faina, apa. Unii mai adauga zahar, sau fac o combinatie intre faina alba, faina de soia sau faina integrala. Exista mai multe combinatii de ingrediente, deci mai multe retete pentru a face o paine. Asa cum exista si mai multe rase de oameni, determinate, fireste, genetic. Ce ar fi mediul in „metafora paini”? Mediul este mana care amesteca ingredientele acestea si care framanta aluatul. Exista anumite etape ale retetei, care trebuie respectate, in ordine si peste care nu se poate sari: mai intai se umple castronul cu faina, apoi se toarna un amestec de drojdie cu apa si se framanta. Treptat, pe masura ce se framanta, se adauga apa. Apoi, aluatul este lasat la crescut. Acum, ca celula de la tata si cea de la mama au devenit una singura, exista anumite etape pe care fatul trebuie sa le parcurga si anumite momente cheie sau sensibile, pe care trebuie sa le depaseasca. Dupa nastere, micul pui de om nu a scapat de astfel de momente si viata are grija ca dezvoltarea lui sa cunoasca toate tipurile de „framantari”: frica, dragoste, agitatie, stres, dar va avea grija ca dupa fiecare moment greu, sa primeasca si un moment de ragaz, in care experienta, informatiile, sa „dospeasca”. Mediul „opereaza” asupra noastra in fiecare clipa din viata, asemenea unor maini care framanta aluatul de paine, turnand cu grija, din cand in cand, o oarecare cantitate de apa. Si unde ramane educatia in aceasta ecuatie? As indrazni sa spun ca educatia este tava care asteapta aluatul pentru a-i da o forma si pentru a-l coace in cuptor pentru a deveni mai mult decat un simplu amestec de ingrediente, pentru a deveni paine cu adevarat. Prin educatie, omul se contureaza, cunoaste limitele impuse de societate, regulile, devine un membru al unei comunitati, de aceea el trebuie sa se supuna acestora. Educatia este cea care da sens vietii si ne face cu adevarat oameni: invatam in fiecare zi, asimilam informatii, cunostiinte si ne dezvoltam, ne dorim sa cunoastem. Educatia ne ajuta sa ne „cocem la minte”, cum ar spune batranii din popor.
