Lume afonă
Din patul plictisit încerc să mă conectez la lume...
vă strig şi nu mă auziţi.
Urlu încât mi se despleteşte glasul,
mi se întunecă mintea,
dar voi mă ignoraţi!
Îmi cânt degeaba cântecul,
notele mele sunt afone...
Se aude doar simfonia voastră.
Se aude doar armonia lumii voastre,
acel sunet spart.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu