Ceai din flori de nuferi

Nu sunt racita, nici nu mi-a trecut, o duc pe picioare...dar mi-am facut un ceai din flori de nuferi, ca in cantecul lui Gelu Scrieciu, cu gandul ca-mi inlocuieste cafeaua de dimineata! E tarziu, nu pot bea cafea, si asa sufar de nesomn, de tristeti si zbucium. Azi am avut o zi minunata, nu la scoala, acolo de mult nu mai e o bucurie, ci acasa la noi. Intai m-a primit Roua cu saritura ei care ma lipeste de usa, apoi 10 minute m-am chinuit sa ma descalt fara sa-mi fure catelusa mea cizmele si sa le duca in curte! E distractiv. In urma cu ceva timp, puteau fi pe hol 10 perechi din incaltarile Dariei, Routa nu se atingea de el, pe ale mele mai are un pic si le ia si din dulap...apoi am aflat ca exista oameni care sunt atinsi de povestea de viata a fiicei mele. Asta mi-a ridicat acea aripa pe care o mai am, ca si cum as mai putea zbura! Eu nu mai pot zbura, pot eventual sa ma tarasc, insa astazi sigur si asa, doar cu o  aripa  m-am putut inalta. Cat sa sarut steaua mea luminoasa, Betelgeuse. Acum imi beau ceaiul. Are acea aroma a bucuriei cu lacrimi, acel dulce sarat. Va pup, Noapte buna!