..............................
Pf, cat timp a trecut de atunci... 6
ani. Prea mult timp, prea repede. Si oamenii pleaca dintre noi prea repede. Sau
poate suntem luati prin surprindere si de aceea viata ni se pare atat de
scurta?
Cine alege sa traim? Cine alege cand
murim? Dumnezeu, nu? Ma tot intreb de atunci, cum de nu am fost eu cea care a
murit? Cu o saptamana inainte si eu am avut accident cu masina, dar unul foarte
mic, unde nimeni nu a patit nimic, doar eu m-am ales cu doua cucuie... cum de
nu am murit eu? Eu, care de atata timp ma pregatesc? Ma astept intr-un fel sau
altul. Nu stiu daca imi doresc asta, desi de multe ori cand ma privesc in oglinda
si imi vad burta tip ca nu mai vreau sa traiesc. Dupa aceea ma calmez si
realizez ca e frumos sa traiesti. Ca e bine... ca poti sa simti viata de
fiecare data cand inspiri, cand saruti, cand plangi, cand iubesti... viata e
pretutindeni. E soarele care te incalzeste cu razele lui, e padurea de pe Tampa
primavara, sunt copii care ies galagiosi de la scoala, sunt masinile care tipa
la intersectii, sunt batranii care traverseaza incet strada. Viata e peste tot
in jur.
Si? Vlad nu vede asta acum. Nu poate
sa accepte asta. Il vrea pe tatal lui inapoi. Degeaba copii tipa galagiosi cand
ies de la scoala, daca tatal lui nu intra pe usa vineri seara si nu il cearta.
Degeaba zac copacii infloriti prin parcuri daca Lucian nu bea o bere cu el
sambata seara. De ce el? Ne intrebam cu totii asta. De ce asa? De ce idiotul
ala nu are nimic? De ce? De ceee?
Credeam ca daca scriu o sa ma
linistesc, o sa dau totul afara, dar pe masura ce scriu, ma enervez si mai tare
si imi vine sa urlu. Sa urlu. Si vreau sa inteleg, vreau sa accept, stiu ca
asta e voia Lui. Stiu ca nu controlam noi viata. Stiu ca timpul curge de patru
saptamani asa cum curgea si pana acum. Stiu ca viata trece, curge mai departe.
Ca moartea e inevitabila...ca ramanem doar cu amintiri.
Nu mai pot sa scriu despre asta. Nici
nu vreau sa ma gandesc la urmatorul Craciun, cand masa va avea cu un scaun in
minus, cand farfuriile vor fi in numar par, dar nu pentru ca s-a mai nascut un
versor, ci pentru ca a plecat un unchi, un sot, un tata, un cumnat, un
ginere... va fi atat de liniste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu