Cu siguranță și dvs. ați avut momente în care nu ați mai putut gândi pozitiv. Poate nu ați mai vrut. Eu am avut atâtea momente de genul acesta! De cate ori nu am zis că renunț la tot, că nu merită viața chinul ăsta, că m-am săturat, că mă urăsc... că nu mai fac față. Numai că nu m-am născut să fiu învinsă. Sunt o luptătoare. Și vorba aceea: Dumnezeu îți da cât poți duce, deci și Dumnezeu crede că sunt o luptătoare dacă mi-a dat atâta vreme ceva cu care să mă lupt.
Încerc ca din fiecare moment greu să învăț ceva, pot spune chiar că am profitat de necazul meu. Am câștigat un premiu dat de Uniunea scriitorilor scriind câteva pagini despre viața mea. Ei au crezut că este ficțiune, dar dvs. și cu mine știm că nu este așa. În carte, am vorbit despre momentele mele grele și am atras atenția profesorilor de specialitate asupra mea. Acum încerc să-mi construiesc o carieră învățând din mers cum să mă vindec cu ajutorul minții.
Vorbind îmi dau seama că mă laud puțin, dar îmi doresc ca dvs. să înțelegeți că putem să ne menținem în rândurile celorlalți și că putem chiar să profităm de faptul că avem această experiență de viață. Putem face din necazul nostru ceva mai bun. Ceva constructiv. Trebuie să fim inventivi, mici creatori, care spun lumii despre sentimentele noastre în diferite moduri. O pictură poate, un desen, o carte, un site, pot fi pentru noi terapie, metode prin care ne descărcam, prin care reușim să mai diminuăm din suferință. Dar poate fi și un mod de a ajunge la alte persoane care se află în situația noastră. La persoane care au nevoie să știe că nu suntem singuri și că putem să facem atât de multe.
Poate ar trebui să amintesc de oameni ca Stephen Hawking sau Rick Allen. Primul este considerat a fi al doilea fizician după Einstein și cea mai luminată minte a timpului. Este paralizat, își petrece viața într-un cărucior cu rotile și nu poate vorbi. Asta nu l-a împiedicat să scrie zeci de cărți și tratate științifice. Cel de-al doilea este bateristul formației Def Leppard, care și-a pierdut brațul în urma unui accident de mașină, dar care a continuat să cânte la tobe și să meargă în turnee. Am avut ocazia să merg la concertul sau în această vara și am rămas fascinată de energia pe care o emană pe scenă și de muzica al cărei ritm reușește să-l bată cu o singură mână.
Închei prin a vă aminti că nu suntem singuri și că avem în jurul nostru persoane care sunt dornice să ne ajute. Trebuie să avem curajul de a crede în noi înșine și mai ales, în Dumnezeu și puterea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu