Ma inversunez sa privesc pe fereastra. Nici nu stiu la ce, la cine. In gol. Ma intorc si o vad pe Roua privindu-ma, o strig, incearca sa dea din coada, a bucurie, dar se razgandeste si pleaca in dormitor. O intristez. Nu am chef de ea, ea nu are chef de mine. Intre noi e doar liniste.
Ma intorc la fereastra mea. E ceata, doar ceata, nu trecatori, nu masini. Tresar. Se aude foc de artificii. S-au aprins luminile Craciunului in centru.
Renunt sa mai privesc, ma dor picioarele, am sufletul atat de greu incat nu-mi mai simt picioarele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu