Sa fi avut Androna putin peste 3 ani, pe atunci locuiam intr-un asa zis oras de frontiera, undeva in sudul tarii. Pentru noi diminetile incepeau foarte devreme, pe la 5. Strabateam impreuna cateva dealuri sa ajungem in satucul unde eram invatatoare. Plecam de acasa ca doi Mosi Craciuni, caram cu noi o plasa de jucarii, haine, mancare (nu se stia niciodata daca autobuzul de Gvardenita trecea) si nelipsitul "OPITITUL", adica iepurasul roz, ultimul cadou de la tata. Il am si acum pe Opititul, ne-a insotit pretutindeni, mergea cu noi si la mare! Intr-una din diminetile de decembrie cand ne-am trezit am vazut pe geam covor de zapada, eu am intrat in panica, cum vom ajunge la scoala? Androna s-a cocotat pe scaunul din bucatarie si privea, s-a intors brusc si a intrebat "Unde am fost eu cand a mai nins?" Si asa a aparut povestea stelutei:
"Ai fost o steluta! Cea mai luminoasa!Seara te asezai la fereastra noastra si zambeai, noi iti faceam cu mana si tu radeai, radeai cu click. Ne-am imprietenit si dupa un timp ai devenit fetita noastra. Inainte de a fi Androna ai fost o steluta! Cea mai Luminoasa! Acolo erai tu cand a mai nins!"
.........
E o dimineata de decembrie, si ninge si ninge si ninge.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu