Continuare (Suspine de Mirela)
Mult
a plans Mirela dupa doctorul Radu Andrei, dupa acei ochi verzi, cu gene
indecent de dese. Dar nu se putea. Toata lumea a fost ingrozita. Colegii lui,
prietenii Mirelei. Acum trecut aproape 30 de ani de atunci si primavara cand
apar ghioceii Mirela si- l aminteste pe doctor. Cum o astepta in fata salii de
curs cu mainile la spate, razand complice. Ce
mi-ai adus? Prajituri. Nu! A venit primavara, chiar daca tu nu o vezi din cauza
zapezii, te-a cautat prin gradina mea si ti-a lasat...ghiocei! Asta isi
aminteste ea. S-au regasit tarziu, peste aproape 10 ani! Ea era cu Daria Androna pe Republicii, in spatele ei
cineva striga Androna, hai ne asteapta !
Fetele s-au intors amandoua, a mea a spus Ai
auzit mama, pe fetita o cheama ca pe mine!
Se
vindecase Mirela de povestea ei, incepuse sa colinde, sa iasa din casa, sa
rada, sa danseze. Sambata era ziua de umblat prin oras si de batut discotecile.
Isi lua pauza de la toate, iubea dansul, era singura forma de a se elibera.
Avea un loc preferat, in spatele Teatrului, nici nu mai stie ce e acum acolo.Un
prieten i-a spus candva ca ar fi un local unde se asculta muzica anilor 80.
Cine stie, poate intr-o zi se va duce. Aici l-a intalnit ea pe Dan, se
cunosteau din vedere, frecventau acelasi cenaclul, mai vorbeau dar fara sa-si
spuna mare lucru. Il surprindea adesea ca o priveste si o amuza. Mirela era mereu neastamparata si o data i-a
facut cu ochiul. Avea sa-i povesteasca Dan mai tarziu ca a fost amuzat sa o
vada facandu-i cu ochiul, de obicei baietii fac asta. Era inceputul lunii
aprilie cand au dansat prima data. Mirelei ii placeau barbatii care stiau sa-i
poarte pasi, inca din vremea copilariei, de pe cand mergea pe la baluri. Asa ca
Dan o cucerise. De acolo au plecat sa se mai plimbe, mai aveau fiecare jumatate
de ora de permisie.
Mirela? Da Dan. Trebuie sa-ti spun ceva, asa de la
inceput, nu se stie, poate vom fi prieteni si as vrea sa stii de acum totul.
Mirela ii zambeste, semn ca incuvinteaza o destainuire. Stii, tatal meu e
tractorist, eu sunt de undeva dintr-un sat din Oltenia, mama mea e casnica si
nu prea are multa scoala, dar sunt oameni de treaba. Mai vine el tata beat
noaptea dar ...Din seara aia au ramas impreuna,
s-au despartit doar atunci cand Dumnezeu a avut nevoie de locotenentul tanar si
frumos. Mirela a aflat cu putin timp inainte de nunta ca tatal lui Dan era
profesor de lb. romana, mama lui invatatoare, si ca Dan era la fel de pus pe
sotii ca si tatal lui. Se indragostise Mirela de el. De barbatul ce avea sa
devina ofiter, era atat de deosebit. Primea Mirela in fiecare zi cate o
scrisorica de la el, de acolo stie ea expresiile mi-e dor de dorul tau, ma doare dorul, iubesc viata ca o colonie de
corali apa,...
Locotenentul era
un zapacit, pus mereu pe glume. Dupa nunta lor au dormit in podul casei. Au tot
condus ei musafirii si cand au ramas singuri au constatat ca prin fiecare
camera se aciuiase cineva. Mirela? Ti-e
frig. Ii era frig Mirelei, era octombrie, diminetile erau reci si era cinci
dimineata. Stiu un loc unde precis nu e
nimeni.A luat-o de mana, asa cu rochia de mireasa, s-au urcat in pod, era
acolo un cufar mare si vechi plin cu covoare tesute, au scos un covor si si-au
facut culcus. A doua zi toata lumea ii cauta, la un moment dat Mirela a auzit, Uite, e un bilet pe masa in bucatarie ,il
scrisese Dan inainte de a urca in pod AM
FUGIT CU BANII! S-au distrat, normal, erau doi copii.
In unitate Dan
se imprietenise cu un capitan holtei si mereu mahmur. Seara de seara capitanul
statea cu ei la povesti, radeau ca nebunii toata noaptea. Isi cmparase ofiterul
de la contrainformatii, adica ci-stul, un lastun, avea capitanul o boala pe el,
ii zicea mereu mama ta de palavragiu
analfabet. Intr-una din seri baietii au pus-o pe Mirela sa tina de sase si
i-au urcat Lastunul palavragiului pe o masa de ping pong.Doamne! in cei doi ani
au facut toti trei o droaie de nebunii...
O sa mai
povestesc, acum ma pregatesc sa plec, merg acolo mereu si vorbesc cu doi
fluturi albi care ies din sufletul meu si apoi se cuibaresc iar tot in sufletul
meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu