joi, 22 septembrie 2011

continuare....Eu sunt Androna


 5.

-         Andronaaa, trezeste-te, vei intarzia la scoala!
-   Of, lua-o-ar naiba de scoala... scoala, scoala, scoala... Acelaşi lucru in fiecare zi!
-         Androna, haide că intarzii la serviciu.
-         Gata, gata, mai stau cinci minute.
-         Androna, te rog.
-         De parcă ar lua foc scoala aia fara ţine. Gata, gata, vin!

Cam aşa se desfasoara fiecare dimineata din viata mea, asta
atunci cand ma terzesc bine dispusă şi am chef să vorbesc, pentru că de cele mai multe ori, mi-e gura inclestata de dezamagire...şi ma intreb de ce m-am trezit şi dimineata asta? Nu era „ţimpul meu” acum?
        
         Uita-te la fata mea! De ce trebuie să am cosuri? Nu mi-e indeajuns adolescenta? Sau lucrarea de azi la fizică? Mai trebuia să apari şi tu, nesuferitule... Ah, şi tocmai pe frunte!
        
-         Mama, ramanem fara pasta de dinţi! Nu uita să cumperi azi! A, şi balsam de par!






În sfârşit drumul spre şcoală. Măcar asta să îmi ofere ceva
plăcut. Calc pe imaginea vieţii mele. Roşu, galben, pe ici colo verde... a, şi portocaliul. Câtă căldură emană frunzele astea prin culori, dar, de fapt, cât de triste sunt, acum înconjurate de moarte. Mă uit la ele şi îmi vine să plâng. Ajung iaraşi în locul asta depresiv şi bolnav, numit imaginaţia mea şi realizez că aici eu sunt o frunză. Cât mai am pâna voi cădea din copac? În ce anotimp sunt şi de ce... de ce trebuie să vină toamna atât de curând? Mai ales acum când toţi îşi vad de treburile lor şi nimeni nu realizează ce mi se întâmplă. Pentru ei sunt la fel, doar o frunză verde, că orice alt adolescent.


6.


- Neaţa!
- Servus, Androna!
- Servus, puiule! Ce faci?
- Mi-e somn, ca de obicei. Uite ce ţi-am adus! O ciocolata mare pe care să o mâncăm împreună.
- Teo, ce m-aş face fara tine? Tot timpul ai grijă de mine. Mulţumesc!
- N-ai pentru ce.
- Cred că ciocolata asta e cel mai bun lucru care mi se va intampla azi!
- De ce?
- Pai, lucrarea la fizică nu aş considera-o un lucru bun, nici coşul asta imens... În plus, nu prea îmi merge bine cu Florin.
- V-aţi certat?
- Nu, dar cred că suntem pe punctul. Toata ziua avem discuţii, şi eu îl enervez, el pe mine. Mereu îmi spune să mă maturizez şi chestia asta mă disperă!
- Androna, îl iubesti?  Nu îl iubeşti, vezi şi tu cum merg lucrurile. Dar gândeşte-te bine. Sunteţi de şase luni şi cât, două săptămâni împreuna, nu? Are rost să se termine acum?
- Timpul nu contează. Contează de cum am ajuns amândoi să fim. În orice caz avem nevoie de o pauză. Uite, sâmbata, după Comandă am plecat împreună şi a fost un dulce cu mine, ai vazut şi tu.
- Asta până cand te-a sunat Răzvan.
- Nu... Răzvan nu are de a face cu asta.
- „Îmi rămâi datoare, trebuie să te revanşezi?”. Hai să fim serioşi, te place, Androna, şi te place mult.
- Nu, probabil băuse o bere şi era mai vesel.
- Tu sţii mai bine.
- În orice caz...

-         Buna dimineaţa, copii!
-         Buna dimineaţa.
-         Ce vreme urâtă! Sta să plouă. Hai să dăm o lucrare!
-         Nu am putea să o amânăm?
-         Da, domnule profesor.
-         Va rugăăăm.
-         Bine. Androna, ce îţi mai face neuronul? Se recuperează după                  
ziua de sâmbătă?


-         Here we go again..... Da, bineînţeles, a fost un mare efort
pentru el. De asta se va odihni o vreme.
-         Ne-am obisnuit cu toţii să stea în repaus.
-         Da, da... sigur.


Trrrrrrr. Clopoţelul salvator. Gata şi cu ora de zi. Gata cu
insultele. De fapt ce insulte? Proful are dreptate. Sunt o proastă care nu mai e în stare de nimic? Ce s-a ales cu eleva bună a Liceului Pedagogic? A ajuns cea mai mare proastă a Colegiului Şaguna. Am venit la cei mai buni ca să fiu cea mai proastă dintre ei.

-         Haide, nu mai fi suparata. Il stii pe prof... Tot timpul face glume. Asta îi face orele mai amuzante, chiar tu ai spus-o! Oricum, îţi pasă aşa de mult ce zice el?
-         Nu. Anyway, hai să iţi povestesc. Am stat sâmbătă toaaată ziua împreuna şi m-am simţit super cu el. Numai ca...Simt că relaţia noastra se blocheaza aici. Eu nu vreau să merg mai departe. Florin înţelege asta, dar e şi el în clasa a X-a! Vrea mai mult.
-         Te iubeşte mult şi ăsta e ultimul lucru care l-ar face să se despartă de tine. O să vezi, toate la timpul lor. Nici măcar nu e vârsta. Mai aşteaptă. Trebuie să mai creşti. Vei simţi când va fi momentul. Hai in curte că s-a oprit ploaia.
-         Uite-l pe Răzvan.
-         Da.
-         „A..”, „Andro...Androna”, aşa-i? Băi, ce-mi place!
-         J Servus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu