Mi-am asezat trupul obosit, pe nisip, in asfintit. Valurile se spargeau grandioase de mal! Aduceau povesti de departe, le varsau la picioarele mele, care se udau. Ascultam povesti de pe alt tarm. Ascultam. Apoi s-au linistit. Printre lacrimi le-am spus povestea mea! Valurile au inceput sa se adune si au plecat sa duca vorbele mele pe alt taram. Am ramas pe nisip in rasarit! Eu, povestea mea a plecat cu valurile. Marea ma privea plina de lacrimi!
gabriela hornoiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu