Draga
Mosule,
Nu ti-am mai scris de ani buni, nu
pentru ca as fi incetat sa cred in tine, nu pentru ca nu am mai vrut cadouri,
nu pentru ca m-am suparat, ci pentru ca, devenind un „copil mare”, am realizat
ca tu nu ai nevoie neaparat de cuvinte, esti unul dintre cei care vede in
sufletele noastre, care stie dorintele noastre, gandurile, faptele, care se
uita la noi de-alungul anului luand decizii, cantarind evenimentele din viata
noastra si felul in care noi ne-am purtat; esti cel care se gandeste daca meritam
sa primim darurile pe care ni le dorim sau o nuielusa zdravana pentru a ne
aminti in anul urmator sa fim mai blanzi, mai darnici, mai iubitori, mai putin
egoisti, mai putin preocupati de lucruri, de bani si mai aproape de spirit.
Mosule, ce vezi in sufletul meu?
Toata fiinta mea iti cere in dar acelasi lucru, de atatia ani si ma intreb de
ce la Polul Nord, spiridusii tai nu fabrica darul pe care eu mi-l doresc? Nu
sunt materiale pentru acest dar? Este o dorinta atat de rara si totul se
pregateste la duzina? Cum se face ca darul cel mai de pret se lasa asteptat de
atatia ani? Sau nu merit sa primesc acest dar? Este fiinta mea atat de egoista
si murdara incat bradul meu se face demn doar de asteptare, dezamagire?
Este sanatatea este un dar atat de
pretios incat Mosul nu si-l permite? Sau eu sunt o fiinta atat de rea si nu il
merit, nu l-am castigat in nici un an?
Vreau sa stii ca lupt, Mosule, in
fiecare an, lupt, ca la sfarsit, in decembrie, sa primesc darul pe care mi-l
doresc, fac tratamentul cu multa constinciozitate, imi iau plantutele,
picaturile, tincturile si tot ce imi spune doctorul sa iau. Nu ma abat. Vreau
sa fiu sanatoasa. Dar poate ca nici anul acesta nu vei reusi sa imi pui „sub
brad” sanatate, poate ca nu au reusit spiridusii tai sa termine darul la timp,
sau poate ca se lasa asteptat acest cadou pentru la anul, sub un brad mai
bogat, mai vesel, pentru o Daria mai cuminte si mai blanda, mai matura, mai
iubitoare, mai putin egoista si suparacioasa, poate Daria din 2010 va gasi sub
bradul de Craciun sanatate, pentru ca in dimineata asta ma uit sub brad si e
gol... si stiu ca peste noapte nu apare vindecarea, ca ea se face in
timp...poate gresesc ca nu cred in miracole.
Asa ca, draga Mosule, m-am gandit in
dimineata asta ca da, vreau sanatate si voi lupta in continuare pentru ea. Tu
stii ca tratamentul ma tine mai mult in pat, destul de departe de cursuri, de
oameni, de biroul pe care se afla fereastra mea catre lume, calculatorul. Ca sa
iti usurez munca de anul acesta, pentru ca sunt intelegatoare si din pacate nu
mai cred demult in miracole, nu ma astept ca anul acesta sub bradul meu sa
gasesc sanatate, dar sper sa gasesc ceva ce sa imi usureze statul in pat,
departe de prieteni si de colegi. Mosule, imi doresc un laptop, nu cine stie ce
laptop, nu imi trebuie decat pentru proiecte la facultate, pentru filme si
internet. Un laptop fara pretentii.
Mosule, doar daca poti. Dar sper ca
te pui pe treaba si la anul celulele mele vor cunoaste un dans aparte, acela al
eliberarii de boala.
Iti multumesc ca mi-ai citit
scrisoarea. Te rog ai grija ca toti copiii din lumea asta sa gaseasca sub
bradul lor o mica atentie.
Cu drag,
Daria
Superb si induiosator.
RăspundețiȘtergereSuperb ca Daria! Tot ce atingea Daria se transforma in minune!
RăspundețiȘtergere