In prima saptamana de scoala mi s-au intamplat foarte multe... nici nu stiu cum am mai avut timp sa scriu aproape cate o pagina despre fiecare coleg. Acum, cand ma uit la poze, sunt altfel...ii cunosc, vad doar fetele noastre rotunjioare si zambetele largi, ochii speriati inainte de ora de fizica...pozele din a noua sunt de pomina. La fel si impresiile mele despre colegi.
Pe Dana o comparam cu o fosta colega si o credeam "mataita"...intre timp am descoperit ca nu au nimic in comun in afara de frumusete si ca Dana este o persoana cu un suflet imens, cea mai vesela si optimista persoana pe care o cunosc. "pararam-pam-parara-ram...". Apoi Mada, cine stia ca in clasa a 12 a o sa fim cele mai bune prietene? Ma enerva ca avea tricou cu Dracula...(eu il uram pe Dracula, Lestat era "adevaratul vampir"-ce de probleme aveam pe cap, nu?). Mada statea in spatele meu si avea parul mai lung decat il avusesem eu. Acum Mada are parul cat mine, ne iubim mult (Haruka si Michiru) si suntem best friends. Desre Elisa, scrisesem ca "este foarte frumoasa, are pistrui si este prima care a trimis biletele." Asta cu biletele o uitasem. Dar imi amintesc chefurile tinute la ea acasa, betiile la ea in camera, o oarecare petrecere mai deocheata...si o prietena nemaipomenita. Despre Cata scriam ca este nemaipomenit de frumoasa si are un accent simpatic. Cei are fusesera in Saguna si in generala ma enervau. La culme. Acum ma inteleg bine cu amandoi. Mita este un baiat cu care poti discuta despre orice. Iar Mano este baiat care stie orice, care ne uimeste pe toti prin cultura generala. Si prin noile achizitii (hmm...a se vedea pozele de la maial cu ei doi). Yoyo ma enerva si ea pentru ca ma intrebase ce muzica ascult si pentru ca ii placea de Ilici. In doua luni, in schimb, am devenit mai mult decat prietene, eram peste tot impreuna-nu cred ca am mai putut vreodata sa ma apropii de cineva atat de tare. Despre Pana aveam impresia ca se holbeaza prea tare la mine si despre Bodgan D am scris "unu pe care nu stiu cum il cheama, colegu' lu Pana". Adrian-"cel mai frumos baiat din clasa". In clasa a doispea mi-am schimbat putin parerile, dar Megie semana prea tare cu tata si poate de-aia. A, si despre Cotiga am scris ca "e buuuun"
Au urmat apoi notele (3 la fizica, 3 la mate, 6 la geogra, 2,50 la info...) si goana dupa baieti (doar asta era motivul pentru care dadusem in Saguna, nu, Stoica?-"pletoooosi") Despre Tudor scriam, "tipul din 10A", tip pe care l-am cunoscut la concertul Vama Veche din Livada, cand ne-a facut Deea cunostiinta. Ce mi-a palcut la el? Inaltimea, zambetul, ochii, faptul ca nu avea parul asa de lung si senzatia pe care am trait-o cand l-am cunoscut. Apoi cand ne-am revazut, apoi cand vb pe net, apoi cand ma suna...si dupa ce m-a sarutata, nu mi-au mai trebuit restul "pletosilor" din Saguna.
Clasa noua a mai insemnat excursie bolnava pe munte, la Barcaciu, intr-o noapte de iarna. Prima mea excursie pe munte si poate cea mai tare. I-am cunoscut pe Urati: Ciuf, Kispi, Vicii. Am cunoscut o lume mai aproape de sufletul tatalui meu. A urmat excursia in Belgia, cumparaturile, Parisul, cumparaturile, Gand (cel mai frumos oras), ciocolata in cantitati industriale, placerea de a zbura cu avionul...Apoi, Grecia: Mada, Ionut, Yoyo si cu mine...rupt batul, lasat camera deschisa, m-am blocat la baie, a deschis profu', profu' a dat cu capul in geam, discutiile despre sex, rotitul mesei sa auzim anumite prostii debitate de o anumita persoana, inghetata, Meteora, plaja, croaziera, arsurile, ziua mea, extraterestrul care iesea din apa si venea dupa noi, betia, deci, grecii cei pupaciosi, tigarile, zecile de tigari mult prea scumpe, scrum in bere ca sa ne imbatam, apusul de soare, taranii din autocar etc etc....
Ce frumoasa a fost clasa a noua...plina de emotii, de oameni noi...excursii, petreceri(bine, mai multe au fost in a zecea)...pozele, perlele profilor...totul....a fost superb!
Si acum, stau in fata calculatorului, cu doua zile inainte sa cand "imnul sagunist" si "gaudeamusul" in fata profilor...cu un teanc prea mare de variante, cu cateva zeci de probleme despre musculite de otet, mazare zbarcita sau parinti heterozigoti si cu mult prea multa tristete in suflet.
"Se-apropie clipa marii despartiri..."
Am spus ca voi posta periodic din scrierile Dariei. E o pagina de jurnal, sper sa va bucure!
RăspundețiȘtergereAm citit cu ochii in lacrimi acest blog...si eu sunt o fosta Sagunista, si chiar daca nu am cunoscut-o personal pe fiica dumneavoastra, m-a impresionat povestea ei, curajul si demnitatea cu care a tinut piept acestor necazuri...si eu mi-am pierdut mama in fata acestei boli, si stiu cunosc ce inseamna sa pierzi o persoana draga, si cat de greu este sa accepti acest lucru..
RăspundețiȘtergereVa doresc multa putere, sa puteti trece peste aceste momente grele.