Lume afonă

Lume afonă

Din patul plictisit încerc să mă conectez la lume...

vă strig şi nu mă auziţi.

Urlu încât mi se despleteşte glasul,

mi se întunecă mintea,

dar voi mă ignoraţi!

Îmi cânt degeaba cântecul,

notele mele sunt afone...

Se aude doar simfonia voastră.

Se aude doar armonia lumii voastre,

acel sunet spart.

           

Închid ochii şi încerc să mă împac cu ideea

că am devenit atât de mică,

atât de neînsemnată pentru voi,

încât nici nu mă iubiţi, nici nu mă urâţi.

Mă împac cu tonalitatea mea gravă...

Cu tot ce mă înconjoară şi mă sperie,