Daria Hornoiu, 19 octombrie 2006
Sunt toamnă
Caut în rugina asta
zâmbete
Îmi ascut paşii.
Strivesc frunzele.
Omor galbenul lor
bolnav.
Păşesc tristă în
balta de sânge.
Până unde?
Dansez obosită pe
ritmul morţii.
Până când?
Distrug reţeaua de
artere
Ce mi se-aşterne la
picioare
Alerg tăcută. Încep
să plâng.
Degeaba urlu eu în
gând.
Încet, trupul meu
devine
O frunză.
Îmi topesc gândurile
Şi mă usuc căzând
lângă ele.
Am murit
Sau e doar o stare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu